Din volumul de versuri ”Poetesa imaginară” lansat pe 9 decembrie 2018 în Bonn, Germania

Foto, sursă: google

Promisiune...

Răscolit de amintirea clipelor ce au apus
Când inimile noastre nu mai au nimic de spus,
Vin în toiul nopții tale, zâmbetul ca să ți-l fur
Să promit că-n astă viață, alteia nu o să-i jur!

Amorțit pe un perete, ceasul îmi tace adormit.
În trecut mi-e mintea, mi-e urât că am greșit...
Lunii, stelelor în noapte, eu le cer neîncetat,
Somnul să-ți lumineze, să nu simți al meu oftat.

Neștiut de tine-acuma, zvârcolit mă simt mereu,
Dorul doare, rău mă roade...și am obosit, mi-e greu!
N-am știut cu a mea minte să fiu potolit, în frâu...
Am ajuns cu jurăminte să mă oglindesc...în râu.

Vreau să am putere-acu' să promit ce n-am promis,
Să fiu cum n-am fost vreodată, poate-un...zeu ca...Dionis.
Dacă timpul l-as întoarce, ceasul meu să-mi fie viu,
De iubirea pentru tine să am grijă aș  vrea să știu...

Îți promit, desi știu bine că pe mine tu mă uiți
Că din toate-n lumea asta, ochii tăi au fost fierbinți...
Tu uitării să mă dai, să iubești ce vei primi
Eu uitării nu voi da...nopțile ce-mi vor veni....
(20.01.2017)