Carmen Melania înseamnă ”liberă ca cerul”,
iar Munteanu înseamnă ”furia furtunii”.
Carmen Melania nu știe ce înseamnă a
renunța. De-a lungul anilor a trecut prin mai multă durere decât cei mai mulți,
dar nu s-a dat bătută niciodată. Greutățile i-au lăsat cicatrici, dar e mândră
de ele pentru că arată că e o supraviețuitoare adevărată.
Ea a trebuit să înfrunte mai multă durere
și mai multe greutăți decât cei mai mulți. Sub zâmbetul inconfundabil se ascund
cicatrici de care ceilalți nu știu. Viața ei nu a fost întotdeauna ușoară, dar
nu își regretă deloc trecutul. Totul a fost o parte din călătoria către o viață mai fericită și mai împlinită. Cicatricile ei sunt o parte din ea.
Ea a văzut tot ce este mai bun și mai rău
pe această lume. Nu a fost mereu un drum lin, dar durerea și confuzia pe care a
trebuit să le depășească doar au făcut-o mai puternică și mai matură. Acum ea
este pregătită să facă ce este nevoie pentru fericirea ei și a celor din jur.
S-a supus mereu regulilor sfinte și s-a
ghidat pe ceea ce Dumnezeu a îndemnat-o: ”Întărește-te și îmbărbătează-te! Nu
te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot
ceea ce vei face!”
A avut inima frântă de mai multe ori decât
vrea să recunoască. Durerea este încă acolo, stăpână pe inima ei.
Indiferent de vreme sau de provocările
vieții, ea se trezește de dimineață și e gata să le depășească pe toate. De
multe ori a dat de greu, dar fiecare provocare a făcut-o mai puternică și i-a
dat o apreciere și mai profundă a frumuseții vieții. Nimic nu poate învrânge
spiritul acestei luptătoare.
Onestitatea și loialitatea au fost mereu
importante pentru ea. Deși viața a fost grea uneori, ea nu a lăsat-o niciodată
să o înfrângă. Fiind puternică, ambițioasă și o inspirație pentru ceilalți, își
trăiește viața așa cum îi este dată.
Trecutul ei a determiat-o să devină
puternică și să învețe să depindă de ea însăși, în orice caz, încă posedă un
suflet cald. Ei îi place să împartă un zâmbet și ar face orice pentru un
prieten.
Carmen Melania este o iubitoare de oameni,
în special de copii și bătrâni, este o nebunatică cuminte și o ambițioasă.
(Editor Rodica Elena Lupu, prefața volumului de proză ”Picură sufletul” lansat în 9 decembrie 2018, Bonn, Germania)
Am învățat să am mai multă încredere în
mine anul acesta (2018). Toamna asta voi arăta lumii întregi pasiunea ți puterea
dinlăuntrul meu.
Am obosit...
...de timp, de vremea efemeră,
...de mine si de tine, cel ce m-ai
pierdut...
Am adunat...
...si zâmbete si suspine,
...si dorul greu m-a abătut...
Am iubit...
...cum spuma mării iubește malul de
pământ...
...nu m-ai crezut...si uite, vremea, ți-a
arătat cum...m-ai ucis...
Am tot sperat...
...că soarele îmi va fi calea...
...dar întunericul m-a călăuzit
Am vrut...
...ca în lume, ca în stele, să fie un
infinit...
ȘI ÎN FREAMĂTUL DIN SUFLETUL CE-MI ZACE,
VOI DA DOVADĂ DE CURAJ,
VOI SCRIE-N CARTEA ÎN CARE...AȘTRII...VOR
PUNE CUVÂNT LÂNGĂ CUVÂNT....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.