Cu ochii triști, cu mâna aspră
Parcă o văd...umblând prin casă.
Trebăluie şi-şi dă de lucru
Ca să îi treacă cu...urâtu'!
Nepoții îi așteaptă-n prag,
Ei sunt tot ce îi este drag!
Prin curte are păsări multe,
Stă mult cu ele să le-asculte.
În poală poartă mâini trudite,
De-atâta muncă nu le mai simte.
În inimă-şi poartă iubirea,
Ce-'ntrece chiar nemărginirea.
Cu chipul blând şi ochi blajini,
O caut des printre străini...
Pierdută mi-e prin amintiri...
Icoană vie în povestiri... (01.07.2017)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.