Pe negrul crud din lespedea de gheață,
Doar picurii din ochi o încălzesc.
E sufletul rămas fără de viață,
Când fericirile îl părăsesc.
Luminițe reci atacă drumul Lunii,
Pe Cerul prins de Curcubeu.
Nici Soarele nu se-arată Lumii
Fiind un mare şi ateu...Zeu.
Chipul, tablou al nemuririi taine,
Crispat este de riduri şifonat,
Atins de mâini străine-ar spune
Obrazul e pătat, căci este abuzat.
Portretu-i Soarele cu fruntea lată,
Si Luna pusă între obraji.
Iar stelele aprind lumina mată,
Prinzând o horă cu curaj.
(11.11.2017)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.