Din volumul de versuri ”Poetesa imaginară” lansat pe 9 decembrie 2018 în Bonn, Germania

Foto, sursă: google

Trup făr’ de iubire…

Uitat de timp în orice gară
Un trup iubit pare să piară.
Este zidit cu har în pietre
Ochii-s lacrimi arse-n filtre.

Inima-i din piatră seacă
Căci a iubit cu foc odată.
Și-i mintea pusă-n gheață
Nu pare să mai prindă viață.

Piatră cu piatră prinse drept,
Greu, trupul îl țin în agonie…
Inima nu se mai zbate-n piept
Pierdută e pentru … vecie.

Nu este glas ca să-l audă,
Nu este chip să îi surâdă,
E lumea lui acum morbidă
Căci viața i-a fost o perfidă.

Din pietre prețioase nu-i
Să nu mai fie-a nimănui.
Din piatra morii poate fi
Pe veci să nu mai poată iubi.
(17.11.2016)